Beţie nocturnă la Boul de Piatra

Azi-noapte, pe la 1, am decis să mergem la Boul de Piatra, sus pe Capela, sa facem un chef. Nu ştiu de ce îi zice Boul de Piatra căci n-am văzut nici un bou pe acolo. Nici măcar o vacă sau un viţel. Cine ştie, or fi legende străvechi, de pe vremea lui Ceauşescu. Am fost de mai multe ori acolo, odata chiar şi cu profu' de Geogra, dar nici el nu ştia. Halal prof!

Am urcat pe la Ursuleţu în sus. Era aşa întuneric că numai ţigările ni se vedeau.Poetic spus:

Licărind timid în beznă
Ţigările făceau pe ele
De frică

După vreo juma de oră de orbecăială pe potecă am ajuns sus. A fost cam sinistru drumul. Parca tot timpul te tragea din beznă o mână de om rău. Mai ales că în vârful dealului e Copacul Mort, unde s-a spânzurat un contabil şi de-atunci copacul s-a uscat de tot. Cică ar fi bântuit.Numai la asta mă gândeam.

Sus am făcut cu chiu cu vai un foc şi ne-am pus pe băut ţuică. Numai Şerpong şi Danuţ au băut vreo doua sticle de vin. Au fost şi nişte fete cu noi. Prietene de-ale lui Dobro şi Melente. Am jucat lapte gros şi smântânos, unde la un moment dat am fost eu cap. Bineînţeles că la cât de luat eram am plecat în mijlocul jocului după sticla de ţuică de s-au prăbuşit toţi prin iarbă pe acolo. Mai târziu mi-a fost atât de rău încât am dat la raţe pe marginea prăpastiei. Cred că am săpat o noua vale în stânca de calcar de la Bou. Mamă dar ce frumos se vedeau luminile din vale, printre lacrimile dintre vărsături. Dar mi-a stricat Melente momentul poetul când şi-a aruncat propriul casetofon cu baterii Phillips pe foc pentru că nu-i plăcea melodia. Fiecare cu ale lui.

Am plecat pe la vreo 4 dimineaţa. Şerpong şi cu Danuţ au rămas singuri, cu vinul lor. Cică au fost atât de beţi încât n-au mai putut să coboare. Au dormit acolo, la Boul de Piatra.

Eu am ajuns acasă cu hainele pline de praf şi mirosind a ţuică.Am adormit instant. Maicămea m-a trezit cu noaptea în cap, m-a făcut haimana, nenorocit, beţiv, nesimţit, după care mi-a zis că am nişte sandvişuri pe masă. Apoi a plecat la serviciu.

Danuţa, salvată de la înec

Azi am fost la plajă la Olt cu ăştia de la bloc plus fosta prietenă a lui Şerpong, Dănuţa. La un moment dat am auzit-o strigând după ajutor. Am sărit eu, cu Părintele şi cu Bârnău. Înotam toţi ca nişte supermeni. Ziceai că eram la întrecere. Bineînţeles că Părintele a ajuns primul şi s-a băgat repede în seamă.

I se pusese un cârcel la picior şi luase şi puţină apă la bord. Părintele o prinse primul de subţiori şi se dădea el mare balenă, salvatorul lu peşte. De când s-a despărţit de Şerpong, Părintele se tot dă pe lângă Dănuţa. Eu cu Rădoi am rămas să o ţinem de picioare. Măcar eu am nimerit piciorul cu cârcelul, care se zbătea ca un şarpe. Cu o mână o ţineam pe Dănuţa de gambă şi cu una dădeam voinicească să nu mă înec eu. Cred ca am luat şi eu vreo doua guri de apă infectă de Olt.

Dar a meritat.

Chioşcul cu nebunii

Azi la şcoală Ciocio l-a lăsat pe Bogdan, prieten cu Georgel, să babardească o fată în spatele chioşcului de covrigi. După ce terminară, Ciocio ne lăsă pe mine, pe Georgel şi pe Tolo să băgăm o ţigară înăuntru. Eram cam înghesuiţi toţi acolo în micul chioşc de sub scară şi am şi ameţit de la fum. Înăuntru, Georgel făcu mişto de Ciocio. Îi zise că toţi covrigii proaspeţi pe care îi vinde sunt plini de genele lui Bogdan. Am râs cu toţii, chiar şi fata. Dacă-ar şti Ursan ce se întâmplă în chioşcul din cel mai faimos liceu din oraş, am suge-o.

Totuşi, de-aş avea şi eu o prietenă...

Am fumat turceşte

Astăzi am fumat prima oară Kent în viaţa mea de la Georgel. Am băgat două ţigări în baia şcolii. Georgel mi-a ars buzele, al naiba. Cică, zice el, să fumăm turceşte: iei o ţigară, o aprinzi, tragi un fum şi dup-aia îi dai ăluilalt alt fum din mâna ta, iar tu, şi tot aşa până când o termini. Cine se lasă primul pierde. Dar Georgel n-a aşteptat până la sfârşit. Chiar când devenise jocul interesant, Georgel a întors ţigara invers şi bineînţeles că am tras din capătul aprins. Doare de zici că te electrocutezi, chiar mai rău. A fost rău de tot, am o arsură naşpa pe buză.

Şi toţi râdeau.

Azi Părintele a jefuit o vecină

Eu şi cu Gongaru am fost astăzi pe la Părinte pe-acasă. Cum stăteam noi in sufragerie, aşteptându-l să se îmbrace, dintr-o dată ne trezirăm cu două teancuri de câte zece mii zburând spre noi dinspre hol. "Luaţi-i mă! Băgaţi-i în buzunar şi ieşiţi încet afară", urlă în şoaptă popa. Ce să facem? Ne conformarăm, că doar eram la el acasă.

În aşteptarăm jos la scară. În câteva minute Părintele veni jos cu un zâmbet de satisfacţie cât casa. Gongaru era să-l ia la bătaie, dar până la urmă se împăcară. Al naiba popă tupeist şterpelise banii din geanta unei vecine care tocmai luase salariu şi se afla în vizită la el.

L-am cules de pe drum şi pe Cioc ăl mare şi am mers la biliard. Azi am fumat prima oara în viaţa mea ţigări Davidoff Lights. Mamă ce mişto arată pachetul! În fine, am fost la biliard unde m-am duelat cu popa toată ziua, până seara. Nici nu mai ştiu cine a câştigat, dar în orice caz nu eu.

Al naiba popă. Cică vrea să dea la Teologie.

Cioc ăl mare, oropsit de soartă

Astăzi a fost marfă. Cioc ăl mare a făcut totul. De dimineaţă eu, Cioc, Scociu, Gongaru, Şerpong, Bârnău şi Handi am fost la baraj să ne dăm pe canalu deversor. Când am plecat de-acolo eu am sărit peste o băltoacă. Cioc să ma imite şi el. A căzut cu faţa în jos în nămol. Şi-a futut măreţul lui trening Nike. Toată lumea a râs. Am râs şi eu dar m-am simţit vinovat că el avea faţa roşie de ruşine şi înjura băltoaca.

De la deversor am fost în livadă la mere. Eu mă cam căcasem pe mine, că Scociu ne-a spus că-i povestise lui unu Dragoş cum l-au prins paznicii la mere cu încă nişte tipi şi l-a alergat un paznic care i-a tras cu glonţ de sare în cur. A apucat să fugă dar a zis că nu s-a putut căca normal o lună. Dar Scociu şi băieţii nu păreau speriaţi. Scociu a zis că lui îi place tensiunea. În livadă, Cioc ăl mare stătea chircit pe o cracă subţire iar eu am încercat să iau un măr de pe craca lui. N-am prea fost eu atent şi am tras aiurea de craca lui că pusesem ochii pe un măr foarte copt. Craca s-a rupt şi Cioc mi-a căzut în cap. Băieţii au râs rău de tot şi eu cu ei, deşi Cioc căzuse pe mine. Săracul. Dar faza nu s-a terminat că Şerpong a început să râdă cu gura până la urechi şi între timp i-a intrat o albină în gură. Dintr-o dată a belit ochii şi a scuipat-o imediat afară. Mamă ce ne-am tăvălit pe noi de râs. Iar cel mai tare a râs tot Şerpong. Aproape că m-am pişat pe mine de râs.

Mai încolo când am ajuns la bloc, Cioc ăl mare ne mai dădu una. Ne jucam pituluşu la banca de la salcie şi când Cioc alergă să-l scuipe pe Scociu care ne căuta, a picat cu piciorul printre gratiile rupte ale canalului de scurgere. S-a julit săracu ca dracu. A trebuit să vină taică-su să-i tragă piciorul dintre gratiile canalului. Şi în tot timpul ăsta aştia de la bloc râdeau pe acolo. Chiar si Scociu şi Gongaru care încearcau să-l ajute făceau mişto de el. Săracul Cioc ăl mare.

A murit Stolcanu

Azi a murit Stolcanu. A căzut de la douăzeci şi ceva de metri de pe Malu Alb chiar pe asfaltul drumului care trece pe sub. Arunca cu pietre în lacul de la baraj şi s-a apropiat prea mult de margine. Fratele lui a apucat să-l prindă de mână dar Stolcan a alunecat din cauză că era uleios pe mâini de la grătar. Ciudată chestie că tocmai ieri am fost cu Stolcanu şi Scociu la Malu Alb şi tot aşa am aruncat cu pietre în lac să vedem care aruncă mai departe. Stolcanu s-a ofticat pe mine că începusem să descriu tot felul de mâncăruri delicioase făcute de bunică-mea, iar lui îi era foarte foame. Mi-a zis să mă opresc, dar eu am continuat numai aşa de-al dracu şi mi-a dat una în faţă iar eu am plecat şi m-am dus acasă. Dar chiar înainte să plec l-am înjurat ca la uşa cortului. Acum îmi pare rău, dar ieri îl uram.

Eu, Scociu şi Gongaru ne-am dus pe la el pe-acasă să-l petrecem pe ultimul drum. Stolcanu era întins într-un sicriu în mijlocul sufrageriei. Era foarte palid şi avea pungi negre sub ochi. Nu mai văzusem morţi până acum, în afară de străbunica mea de la mine de la ţară. Dar ea era bătrână rău. Mama lui Stolcanu era chiar mai palidă decât el. Ca o fantoma aproape (deşi n-am văzut până acum una). Am auzit oamenii şoptind că pe fratele lui Stolcanu o să-l ducă la ospiciu. Am încercat să-l calmăm dar el plângea tot timpul. Avea capul roşu ca o căpşună şi îi mirosea gura foarte urât. Nu cred că se spălase pe dinţi de la accident. Oricum, Stolcanu merită o poezie de bun rămas:

Sânge pe Malul Alb

Era prea tânăr
Dar aşa era şi străbunica mea
Şi aşa voi fi şi eu
În faţa morţii

Azi la religie

Azi la Religie părintele ne-a povestit despre regele Solomon şi cum el, când Dumnezeu i-a zis că-i îndeplineşte o dorinţă a vrut să-l facă mai înţelept. Eu cred că el a fost foarte înţelept să ceară asta.

L-am întrebat pe părinte dacă există extratereştri. El mi-a zis că e o tâmpenie chestia asta. Dar de unde ştie el că Dumnezeu n-a făcut şi extratereştri? Taică-mio zice că ei există. Are şi o colecţie de reviste Paranormal cu povestiri despre extratereştri. Au şi poze cu farfurii zburătoare.

Taică-mio mai crede şi că Pămâtul e gol pe dinăuntru şi că extratereştrii trăiesc acolo şi au un soare mic în centrul planetei. Singura mea chestie e că de ce le spune tot extratereştri dacă locuiesc tot aici pe planeta asta? Sau mă rog, măcar să le zică intratereştri.

Azi la fizică

Azi profa de fizică (o tanti la vreo 40 de ani, superbună, pe langă care toată şcoala salivează ) m-a prins jucând remi cu Tolo pe sub bancă. M-a pus să-i arăt mâinile, i le-am arătat şi în dreapta aveam patru piese de care n-am putut să scap. Am întins mâna cu palma deschisă.
"Gebule, ce ai în palmă?", zice ea?
"Nimic, doa'fesoară", zic eu
Profa s-a apropiat de mine, a luat una din piese în mână şi zice:
"Cum nimic, Gebu. Păi asta ce e?"
"N-am nimic în mână doa'fesoară, vi se pare".
Mamă ce s-a ofticat profa pe mine. Că-mi bat joc de ea, că mă pedepseşte. A zis că-mi scade nota la purtare şi de mâine încolo sunt de serviciu cu ştersul tablei pentru tot restul anului. După ce s-a terminat scandalul, Denisa mi-a tras o privire tentantă. Mişto.

Tolo mi-a zis că s-a simţit vinovat că numai pe mine m-a prins. I-am zis că atunci de ce nu s-a ridicat şi el. S-a dat lovit, dar a zis ca face orice îi spun eu. L-am provocat să-şi sufle mucii într-o foaie de caiet şi să îi dea o limbă. A făcut-o. Sunt mândru de el. E un bun prieten.