Beţie nocturnă la Boul de Piatra

Azi-noapte, pe la 1, am decis să mergem la Boul de Piatra, sus pe Capela, sa facem un chef. Nu ştiu de ce îi zice Boul de Piatra căci n-am văzut nici un bou pe acolo. Nici măcar o vacă sau un viţel. Cine ştie, or fi legende străvechi, de pe vremea lui Ceauşescu. Am fost de mai multe ori acolo, odata chiar şi cu profu' de Geogra, dar nici el nu ştia. Halal prof!

Am urcat pe la Ursuleţu în sus. Era aşa întuneric că numai ţigările ni se vedeau.Poetic spus:

Licărind timid în beznă
Ţigările făceau pe ele
De frică

După vreo juma de oră de orbecăială pe potecă am ajuns sus. A fost cam sinistru drumul. Parca tot timpul te tragea din beznă o mână de om rău. Mai ales că în vârful dealului e Copacul Mort, unde s-a spânzurat un contabil şi de-atunci copacul s-a uscat de tot. Cică ar fi bântuit.Numai la asta mă gândeam.

Sus am făcut cu chiu cu vai un foc şi ne-am pus pe băut ţuică. Numai Şerpong şi Danuţ au băut vreo doua sticle de vin. Au fost şi nişte fete cu noi. Prietene de-ale lui Dobro şi Melente. Am jucat lapte gros şi smântânos, unde la un moment dat am fost eu cap. Bineînţeles că la cât de luat eram am plecat în mijlocul jocului după sticla de ţuică de s-au prăbuşit toţi prin iarbă pe acolo. Mai târziu mi-a fost atât de rău încât am dat la raţe pe marginea prăpastiei. Cred că am săpat o noua vale în stânca de calcar de la Bou. Mamă dar ce frumos se vedeau luminile din vale, printre lacrimile dintre vărsături. Dar mi-a stricat Melente momentul poetul când şi-a aruncat propriul casetofon cu baterii Phillips pe foc pentru că nu-i plăcea melodia. Fiecare cu ale lui.

Am plecat pe la vreo 4 dimineaţa. Şerpong şi cu Danuţ au rămas singuri, cu vinul lor. Cică au fost atât de beţi încât n-au mai putut să coboare. Au dormit acolo, la Boul de Piatra.

Eu am ajuns acasă cu hainele pline de praf şi mirosind a ţuică.Am adormit instant. Maicămea m-a trezit cu noaptea în cap, m-a făcut haimana, nenorocit, beţiv, nesimţit, după care mi-a zis că am nişte sandvişuri pe masă. Apoi a plecat la serviciu.

Danuţa, salvată de la înec

Azi am fost la plajă la Olt cu ăştia de la bloc plus fosta prietenă a lui Şerpong, Dănuţa. La un moment dat am auzit-o strigând după ajutor. Am sărit eu, cu Părintele şi cu Bârnău. Înotam toţi ca nişte supermeni. Ziceai că eram la întrecere. Bineînţeles că Părintele a ajuns primul şi s-a băgat repede în seamă.

I se pusese un cârcel la picior şi luase şi puţină apă la bord. Părintele o prinse primul de subţiori şi se dădea el mare balenă, salvatorul lu peşte. De când s-a despărţit de Şerpong, Părintele se tot dă pe lângă Dănuţa. Eu cu Rădoi am rămas să o ţinem de picioare. Măcar eu am nimerit piciorul cu cârcelul, care se zbătea ca un şarpe. Cu o mână o ţineam pe Dănuţa de gambă şi cu una dădeam voinicească să nu mă înec eu. Cred ca am luat şi eu vreo doua guri de apă infectă de Olt.

Dar a meritat.

La zarzăne

Azi am fost la zarzăne. Am trecut mai întâi pe la Policlinică să luăm chiştoace de Carpaţi din scrumiere. Apoi am urcat intr-o mică livadă, ne-am urcat într-un pom şi am început să fumăm şi să mâncăm zarzăne. Când ne-am dat jos din copac am căzut cu mâna într-un căcat destul de proaspăt. Şi acum se mai simte mirosul.

Aştept să pice un noroc dintr-un moment într-altul.

Chioşcul cu nebunii

Azi la şcoală Ciocio l-a lăsat pe Bogdan, prieten cu Georgel, să babardească o fată în spatele chioşcului de covrigi. După ce terminară, Ciocio ne lăsă pe mine, pe Georgel şi pe Tolo să băgăm o ţigară înăuntru. Eram cam înghesuiţi toţi acolo în micul chioşc de sub scară şi am şi ameţit de la fum. Înăuntru, Georgel făcu mişto de Ciocio. Îi zise că toţi covrigii proaspeţi pe care îi vinde sunt plini de genele lui Bogdan. Am râs cu toţii, chiar şi fata. Dacă-ar şti Ursan ce se întâmplă în chioşcul din cel mai faimos liceu din oraş, am suge-o.

Totuşi, de-aş avea şi eu o prietenă...

Am fumat turceşte

Astăzi am fumat prima oară Kent în viaţa mea de la Georgel. Am băgat două ţigări în baia şcolii. Georgel mi-a ars buzele, al naiba. Cică, zice el, să fumăm turceşte: iei o ţigară, o aprinzi, tragi un fum şi dup-aia îi dai ăluilalt alt fum din mâna ta, iar tu, şi tot aşa până când o termini. Cine se lasă primul pierde. Dar Georgel n-a aşteptat până la sfârşit. Chiar când devenise jocul interesant, Georgel a întors ţigara invers şi bineînţeles că am tras din capătul aprins. Doare de zici că te electrocutezi, chiar mai rău. A fost rău de tot, am o arsură naşpa pe buză.

Şi toţi râdeau.

Azi Părintele a jefuit o vecină

Eu şi cu Gongaru am fost astăzi pe la Părinte pe-acasă. Cum stăteam noi in sufragerie, aşteptându-l să se îmbrace, dintr-o dată ne trezirăm cu două teancuri de câte zece mii zburând spre noi dinspre hol. "Luaţi-i mă! Băgaţi-i în buzunar şi ieşiţi încet afară", urlă în şoaptă popa. Ce să facem? Ne conformarăm, că doar eram la el acasă.

În aşteptarăm jos la scară. În câteva minute Părintele veni jos cu un zâmbet de satisfacţie cât casa. Gongaru era să-l ia la bătaie, dar până la urmă se împăcară. Al naiba popă tupeist şterpelise banii din geanta unei vecine care tocmai luase salariu şi se afla în vizită la el.

L-am cules de pe drum şi pe Cioc ăl mare şi am mers la biliard. Azi am fumat prima oara în viaţa mea ţigări Davidoff Lights. Mamă ce mişto arată pachetul! În fine, am fost la biliard unde m-am duelat cu popa toată ziua, până seara. Nici nu mai ştiu cine a câştigat, dar în orice caz nu eu.

Al naiba popă. Cică vrea să dea la Teologie.

Azi am trecut balta

Azi am trecut balta pe lat pentru prima oară în viaţa mea. Era şi cazul. Scociu, Şerpong mi-au luat-o înainte cu câteva lun. Dar ei oricum sunt cu un an mai mare aşa că nu se pune. Apa de la baltă e verzui închis, spre negru şi malul e plin de mâl scârbos şi puturos, dar tot merită să o treci. Acum să vedem care o trece primul în lung. Marcăm momentul cu o poezie:

Traversând abisul puturos
Frica mi-a adormit
În oase,
Măi nene!