Azi am fost la plajă la Olt cu ăştia de la bloc plus fosta prietenă a lui Şerpong, Dănuţa. La un moment dat am auzit-o strigând după ajutor. Am sărit eu, cu Părintele şi cu Bârnău. Înotam toţi ca nişte supermeni. Ziceai că eram la întrecere. Bineînţeles că Părintele a ajuns primul şi s-a băgat repede în seamă.
I se pusese un cârcel la picior şi luase şi puţină apă la bord. Părintele o prinse primul de subţiori şi se dădea el mare balenă, salvatorul lu peşte. De când s-a despărţit de Şerpong, Părintele se tot dă pe lângă Dănuţa. Eu cu Rădoi am rămas să o ţinem de picioare. Măcar eu am nimerit piciorul cu cârcelul, care se zbătea ca un şarpe. Cu o mână o ţineam pe Dănuţa de gambă şi cu una dădeam voinicească să nu mă înec eu. Cred ca am luat şi eu vreo doua guri de apă infectă de Olt.
Dar a meritat.
