Azi am fost la zarzăne. Am trecut mai întâi pe la Policlinică să luăm chiştoace de Carpaţi din scrumiere. Apoi am urcat intr-o mică livadă, ne-am urcat într-un pom şi am început să fumăm şi să mâncăm zarzăne. Când ne-am dat jos din copac am căzut cu mâna într-un căcat destul de proaspăt. Şi acum se mai simte mirosul.
Aştept să pice un noroc dintr-un moment într-altul.
Rememorarea pe fragmente a perioadei celei mai frumoase din viaţa mea. Distracţia a început când ai mei s-au mutat într-un alt cartier din oraşul meu, cam prin '90. Amintirile nu sunt prezentate în ordine.
marți, 9 decembrie 2008
Chioşcul cu nebunii
Azi la şcoală Ciocio l-a lăsat pe Bogdan, prieten cu Georgel, să babardească o fată în spatele chioşcului de covrigi. După ce terminară, Ciocio ne lăsă pe mine, pe Georgel şi pe Tolo să băgăm o ţigară înăuntru. Eram cam înghesuiţi toţi acolo în micul chioşc de sub scară şi am şi ameţit de la fum. Înăuntru, Georgel făcu mişto de Ciocio. Îi zise că toţi covrigii proaspeţi pe care îi vinde sunt plini de genele lui Bogdan. Am râs cu toţii, chiar şi fata. Dacă-ar şti Ursan ce se întâmplă în chioşcul din cel mai faimos liceu din oraş, am suge-o.
Totuşi, de-aş avea şi eu o prietenă...
Totuşi, de-aş avea şi eu o prietenă...
Etichete:
aventuri,
copilărie,
jurnal,
literatură,
personal,
poveşti adevărate
Am fumat turceşte
Astăzi am fumat prima oară Kent în viaţa mea de la Georgel. Am băgat două ţigări în baia şcolii. Georgel mi-a ars buzele, al naiba. Cică, zice el, să fumăm turceşte: iei o ţigară, o aprinzi, tragi un fum şi dup-aia îi dai ăluilalt alt fum din mâna ta, iar tu, şi tot aşa până când o termini. Cine se lasă primul pierde. Dar Georgel n-a aşteptat până la sfârşit. Chiar când devenise jocul interesant, Georgel a întors ţigara invers şi bineînţeles că am tras din capătul aprins. Doare de zici că te electrocutezi, chiar mai rău. A fost rău de tot, am o arsură naşpa pe buză.
Şi toţi râdeau.
Şi toţi râdeau.
Etichete:
aventuri,
copilărie,
jurnal,
literatură,
personal,
poveşti adevărate
Azi Părintele a jefuit o vecină
Eu şi cu Gongaru am fost astăzi pe la Părinte pe-acasă. Cum stăteam noi in sufragerie, aşteptându-l să se îmbrace, dintr-o dată ne trezirăm cu două teancuri de câte zece mii zburând spre noi dinspre hol. "Luaţi-i mă! Băgaţi-i în buzunar şi ieşiţi încet afară", urlă în şoaptă popa. Ce să facem? Ne conformarăm, că doar eram la el acasă.
În aşteptarăm jos la scară. În câteva minute Părintele veni jos cu un zâmbet de satisfacţie cât casa. Gongaru era să-l ia la bătaie, dar până la urmă se împăcară. Al naiba popă tupeist şterpelise banii din geanta unei vecine care tocmai luase salariu şi se afla în vizită la el.
L-am cules de pe drum şi pe Cioc ăl mare şi am mers la biliard. Azi am fumat prima oara în viaţa mea ţigări Davidoff Lights. Mamă ce mişto arată pachetul! În fine, am fost la biliard unde m-am duelat cu popa toată ziua, până seara. Nici nu mai ştiu cine a câştigat, dar în orice caz nu eu.
Al naiba popă. Cică vrea să dea la Teologie.
În aşteptarăm jos la scară. În câteva minute Părintele veni jos cu un zâmbet de satisfacţie cât casa. Gongaru era să-l ia la bătaie, dar până la urmă se împăcară. Al naiba popă tupeist şterpelise banii din geanta unei vecine care tocmai luase salariu şi se afla în vizită la el.
L-am cules de pe drum şi pe Cioc ăl mare şi am mers la biliard. Azi am fumat prima oara în viaţa mea ţigări Davidoff Lights. Mamă ce mişto arată pachetul! În fine, am fost la biliard unde m-am duelat cu popa toată ziua, până seara. Nici nu mai ştiu cine a câştigat, dar în orice caz nu eu.
Al naiba popă. Cică vrea să dea la Teologie.
Etichete:
aventuri,
copilărie,
jurnal,
literatură,
personal,
poveşti adevărate,
religie
Abonați-vă la:
Postări (Atom)